pómpă (pómpe), s. f. – 1. Lux, fast. – 2. Cișmea. Fr. pompe și cu primul sens, din lat. pompa (sec. XVIII). – Der. pompier, s. m. (tulumbaș), din fr. pompier; pompos, adj., din fr. pompeux. Vezi definitia »

hăíță (-țe), s. f. – (Arg.) Turtă de porumb. Țig. hăvitz. Vezi definitia »

TRAHEOBRONȘÍTĂ s.f. Afecțiune a căilor respiratorii care interesează traheea și bronhiile, manifestată prin tuse, cu sau fără expectorație. [< fr. trachéobronchite]. Vezi definitia »

júlă (júle), s. f. – Femeie, muiere. Țig. žuli, ğuli (Graur, BL, V, 68). Legătura pe care o stabilește DAR cu mag. suli „rău” pare greșită. – Der. julan, s. m. (bărbat afemeiat); juleaică, s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, îl punea în legătură cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandră (var. șuleandră, ciuleandră), s. f. (femeie, muiere), cu suf. expresiv -andră, cf. buleandră, fleand(u)ră, după Graur, BL, IV, 198, la un țig. *ğuνlengero, de la ğuνli „femeie”); ciuleandra, adv. (hoinărind, umblînd creanga). Vezi definitia »

SURLIȘOÁRĂ, surlișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă. – Surlă + suf. -ișoară. Vezi definitia »