mărcătúră, mărcătúri, s.f. (reg.) loc în pădure însemnat pentru tăiere. Vezi definitia »

FLORIZÍNĂ s. f. substanță din coaja de măr, care, administrată în organism, mărește permeabilitatea filtrului renal. (< engl. phlorhizin) Vezi definitia »

CORIGÉNȚĂ s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent]. Vezi definitia »

MĂMĂRÚȚĂ, mămăruțe, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec. Vezi definitia »

OMFALÍTĂ s. f. inflamație a regiunii ombilicale. (< fr. omphalite) Vezi definitia »