CARACTÉR, caractere, s. n. 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. – Din fr. caractère, lat. character. Vezi definitia »

HÓMO FÁBER s. m. (la Bergson) omul primitiv care își făurea singur uneltele necesare. (< lat. homo faber) Vezi definitia »

HETEROPTÉR, heteroptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu prima pereche de aripi pe jumătate chitinizată și în rest membranoasă, iar cu a doua pereche în întregime membranoasă; (și la sg.) insectă din acest ordin; hemipter. – Din fr. hétéroptères. Vezi definitia »

PESTIFÉR, -Ă adj. Care transmite pesta. [< fr. pestifère, cf. lat. pestis – pestă, ferre – a purta]. Vezi definitia »

merchandiser, merchandiseri. s.m. – persoana care are drept activitate comertul, ori se ocupa cu vanzarea sau cumpararea produselor pentru a obtine profit – din fr. marchandise „bunuri” din vechea fr. marchant Vezi definitia »