PONCÍȘ, -Ă, ponciși, -e, adj., adv. (Reg.) I. Adj. 1. (Despre ochi) Încrucișat, sașiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. Adv. 1. Cruciș, chiorâș; fig. cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș. 2. De-a curmezișul, pieziș. ◊ Expr. (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. „deal” < magh.) + suf. -iș. Vezi definitia »

țimiráș, țimiráși, s.m. (înv.) curier poștal având coif cu blazon. Vezi definitia »

fléncheș, -ă, adj. (reg.; despre coarnele boilor) adus cu vârful spre ochi. Vezi definitia »

háidoș (háitoș), háidoșă, háidoși, háidoșe, (reg.) 1. chipeș, voinic, zdravăn. 2. cochet, galant. Vezi definitia »

miríș s.m. (reg.) ființă care deoache. Vezi definitia »