Definita cuvantului sfinție
SFINȚÍE, sfinții, s. f. (În forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu. – Sfânt + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfinție
ASFIXÍE s. f. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare. (< fr. asphyxie, gr. asphyxia) Vezi definitia »
MICROPRODÚCȚIE, microproducții, s. f. Producție de serie mică, uneori experiementală. – Micro1 + producție. Vezi definitia »
CITOCHIMÍE s. f. parte a citologiei care studiază constituția chimică a elementelor celulare. (< fr. cytochimie) Vezi definitia »
SOȚÍE, soții, s. f. 1. Femeie măritată considerată în raport cu bărbatul ei; nevastă, soață. ♦ (Înv.) Soț, bărbat. ♦ (Pop.) Perechea unui animal. 2. (Pop.) Tovarăș, însoțitor; prieten. 3. (Pop.) Soț (3). – Soț + suf. -ie. Vezi definitia »
DISFÚNCȚIE, disfuncții, s. f. 1. (Med.) Tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione. Vezi definitia »