BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotundă a unui lucru; protuberanță. – Din bulbuca + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (1); băbușcă. – Babă + suf. -uță. Vezi definitia »

-IZÁNT(Ă), -ÍZĂ elem. -iza. Vezi definitia »

dáltă (dắlți), s. f. – Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă. Sl. dlato (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Lexicon, 162; Cihac, II, 91; Conev 66), cf. bg. dlato, dleto, alb. dal’të. Metateza lichidei indică un împrumut foarte vechi, probabil anterior sec. XI (Rosetti, BL, XIV, 116), fiind poate unicul termen sl. de acest gen. Berneker 208 propunea ca etimon un sl. *dolto. Cf. baltă. – Der. dăltui, vb. (a sculpta, a ciopli); dăltuitură, s. f. (dăltuire, cioplire); dăltuitor, s. m. (cioplitor). Vezi definitia »

CORTÍNĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina. Vezi definitia »