Definita cuvantului soliton
SOLITÓN s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din fr., engl. soliton.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu soliton
MEGARÓN s. n. (în Grecia antică) încăpere principală a casei de locuit, delimitată la intrare de două ziduri sau șiruri de coloane formând o verandă. (< fr. mégaron, fr. megaron) Vezi definitia »
CASETOFÓN s. n. magnetofon cu casete (3). (< casetă + /magneto/fon) Vezi definitia »
CON-1 Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui etc.) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)- (lat. cum-). Vezi definitia »
EPIGÓN s. m. 1. denumire dată fiilor celor șapte comandanți la asediul Tebei. ◊ diadoh. 2. urmaș lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei școli literare. 3. (biol.) descendent al unui tip animal care prezintă variație în formă. (< germ. Epigone, fr. épigone, lat. epigonus, gr. epigonos) Vezi definitia »
AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ. Vezi definitia »