PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector. Vezi definitia »

SECRETÓR, -OÁRE, secretori, -oare, adj. (Fiziol.) Care secretează. Organ secretor. ◊ Țesut secretor = țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții. – Din fr. sécréteur. Vezi definitia »

EMITÓR, emitori, s. m. (Electron.) Electrod al unui tranzistor. – Din engl. emitter. Vezi definitia »

VIDANJÓR s. m. lucrător la vidanjare. (< fr. vidangeur) Vezi definitia »

TÚRGOR s. n. 1. turgescență (1). 2. stare de ușoară tensiune a unei celule, a unui organ ori țesut animal sau vegetal datorită bogăției de lichide. (< fr., lat. turgor) Vezi definitia »