RADIOTÉHNICĂ s.f. 1. Tehnica emisiunii, a recepției și a utilizării undelor electromagnetice de înaltă frecvență. 2. Tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotechnique]. Vezi definitia »

vitéză (-ze), s. f. – Iuțeală. – Var. vitesă. Fr. vitesse, probabil asimilat der. de la teză (sinteză, ipoteză, proteză). Nu au dat rezultate eforturile, puriștilor, pentru că impune uzul lui vitesă, cf. cenzură. Vezi definitia »

CIUMÍZĂ, ciumize, s. f. Plantă graminee furajeră cu frunze late și cu inflorescența un panicul (Setaria italica-maxima). – Et. nec. Vezi definitia »

VULVO-VAGINÍTĂ s.f. Inflamație a vulvei și a vaginului. [Cf. fr. vulvo-vaginite, germ. Vulvovaginitis]. Vezi definitia »

PERIBRONȘÍTĂ, peribronșite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul bronhiilor. – Din fr. péribronchite. Vezi definitia »