IGNITÓR, ignitoare, s. n. (Elt.) Electrod de aprindere la un ignitron. – Din fr. igniteur, engl. ignitor. Vezi definitia »

SPICIFLÓR, -Ă adj. (despre plante) cu flori dispuse în spic. (< fr. spiciflore) Vezi definitia »

LÉCTOR², -Ă I. s. m. f. 1. cititor. ◊ cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde. 2. persoană care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor. 3. ajutor al preotului care citea în timpul slujbei textele edificatoare. II. s. n. 1. aparat pentru redarea unor sunete înregistrate. 2. dispozitiv periferic care permite citirea și introducerea informației de pe o cartelă perforată într-un calculator sau ordinator. (< fr. lecteur, lat. lector) Vezi definitia »

LIBER-CUGETĂTÓR s.m. Gânditor care adoptă o atitudine critică față de religie și de biserică; ateu. [< liber + cugetător, după fr. libre-penseur]. Vezi definitia »

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre Vezi definitia »