caíc (caíce), s. n. – Canoe, ambarcație ușoară. – Mr. căiche. Tc. kayik (Șeineanu, II, 76; Roesler 594; Lokotsch 1014; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαïϰι; bg., sb. kaik. – Der. caicgiu, s. m. (vîslaș, barcagiu), din tc. kayikçi. Vezi definitia »

RADIOBIÓTIC, -Ă, radiobiotici, -ce, adj. Referitor la efectele radiațiilor asupra organismelor vii. [Pr.: -di-o-bi-o-] – Din fr. radiobiotique. Vezi definitia »

IZOIÓNIC, -Ă adj. care conține aceeași cantitate de ioni. (< fr. isoïonique) Vezi definitia »

TETRACÍCLIC, -Ă adj. compus din patru cicluri sau verticile florale. (< fr. tétracyclique) Vezi definitia »

TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique. Vezi definitia »