Definita cuvantului sfărâmătură
SFĂRÂMĂTÚRĂ, sfărâmături, s. f. Obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un astfel de obiect. [Var.: sfărmătúră s. f.] – Sfărâma + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfărâmătură
ANTECEDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. fenomen prin care un curs de apă își menține traseul, preexistent deformărilor tectonice. (< fr. antécédence) Vezi definitia »
LUXURIÁNȚĂ s.f. (Rar) Abundență, bogăție (mai ales în vegetație). [Pron. -ri-an-. / < fr. luxuriance]. Vezi definitia »
CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis. Vezi definitia »
CARABINIÉRĂ, carabiniere, s. f. Verigă metalică de dimensiuni reduse, având o clapetă cu deschidere spre interior, folosită ca element de legătură la asigurarea alpiniștilor în coardă în timpul escaladei. Vezi definitia »
șuncăreásă s.f. (înv.) femei care prepara sau vindea șuncă, mezeluri. Vezi definitia »