VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire]. Vezi definitia »

premiu= recompensa premiu(Nobel)= recunoastere, distinctie Vezi definitia »

CHIRISTIGÍU s. m. v. cherestegiu. Vezi definitia »

OFERTÓRIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea și vinul pentru consacrație. ◊ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoțește această oblație. (< lat. offertorium, it. offertorio) Vezi definitia »

AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete. – Din fr. aphélie. Vezi definitia »