AUDIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la audiologie. [Cf. fr. audiologique]. Vezi definitia »

ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -e, adj. Care aparține atmosferei, privitor la atmosferă. – Fr. atmosphérique. Vezi definitia »

DIETÉTIC, -Ă I. adj. referitor la dietă¹, de dietă. II. s. f. ramură a medicinei care studiază igiena și terapeutica alimentară. (< fr. diététique) Vezi definitia »

TÓPIC, -Ă I. adj. 1. referitor la un loc sau areal; local. 2. referitor la topică. 3. (despre nume) care denumește locuri, localități. II. adj., s. n. (medicament) care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică. III. s.n. (lingv.) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”. IV. s. f. 1. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. 2. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. ◊ parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine. (< fr. topique, germ. topisch /II/ Topik) Vezi definitia »

AUTOCRÍTIC, -Ă I. adj. bazat pe autocritică. II. s. f. analiză critică a propriei activități. (< fr. autocritique, după rus. samokritika) Vezi definitia »