ASENTIMÉNT s. n. consimțământ voluntar la propunerea, în acțiunea cuiva; permisiune. ♦ a fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva. (< fr. assentiment) Vezi definitia »

PRECONȘTIÉNT s. n. ansamblu de procese psihice latente, disponibile, care pot fi rechemate în conștiință oricând. (< fr. préconscient) Vezi definitia »

INSURGÉNT, -Ă, insurgenți, -te, s. m. și f. Persoană care participă activ la o insurecție. ♦ Spec. Nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents. Vezi definitia »

PREDISPOZÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care predispune la... [< fr. prédisposant]. Vezi definitia »

TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant. Vezi definitia »