ACROFONÍE s. f. pronunțare accentuată a inițialei unui cuvânt. (< fr. acrophonie) Vezi definitia »

ANACUZÍE s. f. surditate totală; cofoză. (< fr. anacousie) Vezi definitia »

căpíe, căpíi, s.f. (înv.; reg.) poartă cu boltă. Vezi definitia »

DESMOREXÍE s. f. ruptură a ligamentelor articulare. (< fr. desmorrhexie) Vezi definitia »

STRATEGÍE s.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forțelor armate de uscat, aer și apă, pe toată durata războiului și pe durata fiecărei campanii, organizând și conducând operațiile duse de mari grupări de forțe. 2. Știința conducerii luptei revoluționare prin determinarea direcției principale a acțiunilor și prin elaborarea planului de unire și de utilizare justă a forțelor revoluționare, a rezervelor revoluției. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. [Gen. -iei. / cf. fr. stratégie, lat., gr. strategia]. Vezi definitia »