tăgăduí (-uésc, -ít), vb. – A nega, a dezminți. Mag. tagadni (Cihac, II, 529; Gáldi, Dict., 97). – Der. tăgadă, s. f. (negație; contestație), deverbal sau din mag. tagad; tagă, s. f. (negație), sec. XVII, înv.; tăgăduială, s. f. (negație); tăgăduicios, adj. (îndoielnic), înv.; tăgăduitor, adj. (care tăgăduiește). Vezi definitia »

zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă Vezi definitia »

ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfoară. – Șfară² + suf. -ui. Vezi definitia »

ACIUÍ vb. IV. v. aciua. Vezi definitia »

căfuí, căfuiésc, vb. IV (înv.; reg.) 1. a izbucni în râs sau în plâns. 2. a tuși. Vezi definitia »