OCÉL s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus]. Vezi definitia »

GLÓCKENSPIEL s.n. (Muz.) Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport și care se lovesc cu ciocănele de lemn. [Pron. -chen-șpil. / < germ. Glockenspiel, cf. Glocke – clopot, Spiel – joc]. Vezi definitia »

FLAGÉL s.n. 1. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (Fig.) Nenorocire mare, dezastru, calamitate, molimă, boală. // s.m. 1. Prelungire protoplasmatică filamentoasă cu ajutorul căreia anumite celule (protozoare, spermatozoizi etc.) se mișcă într-un mediu lichid. 2. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [< lat., fr. flagellum]. Vezi definitia »

sfeșnicél, sfeșnicéle, s.n. (reg.) 1. șfeșnic mic, șfeșnicuț. 2. plantă cu tulpina foarte scurtă și cu o singură floare albastră-azurie; cupă. Vezi definitia »

STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. Vezi definitia »