cartuș, cartușe s. n. 1. (deț.) amestec de rugină și var înfășurat într-o cârpă uscată, care prin frecare cu o bucată de lemn pe mozaic se aprinde. 2. (glum.) virilitate, potență; spermă. 3. v. carton (2.) Vezi definitia »

BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț. Vezi definitia »

vârticúș (rar) s. n., pl. vârticúșuri Vezi definitia »

muzicúș, muzicúși, s.m. (reg.) muzicant. Vezi definitia »

PĂGUBÁȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ◊ Expr. A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva). – Pagubă + suf. -aș. Vezi definitia »