déreș (déreșe), adj. – (Cal) cu părul roșu, amestecat cu alb și negru, murg. Mag. deres „brumat”, în parte prin intermediul pol. deresz (Cihac, II, 495; Tiktin; Candrea; Ruffini 98). Vezi definitia »

CETÁȘ, cetași, s. m. (Înv.) Membru al unei cete; ortac. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc. – Ceată + suf. -aș. Vezi definitia »

culáș, -ă, adj. (reg.) gălbui-deschis. Vezi definitia »

însuríș s.n. (înv.) însurătoare, căsătorie. Vezi definitia »

RĂZÉȘ, răzeși, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moșnean; p. gener. țăran liber, posesor de pământ. – Din magh. részes. Vezi definitia »