MIIȘOÁRĂ, miișoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui mie. [Pr.: mi-i-] – Mie + suf. -ișoară. Vezi definitia »

vîslă (-le), s. f. – 1. Pală. – 2. Lopată, ramă. – 3. Șirag de fructe, de struguri. Sl. veslo (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 451; Conev 81), cf. bg., slov. veslo. – Der. vîsli, vb. (a mînui vîslele în apă); vîslaș (var. înv. vîslariu), s. m. (persoană care vîslește), cf. sb. veslar; vîslit, s. n. (lopătat, modalitate sportivă de a vîsli). Vezi definitia »

cotováică s.f. (reg.) partea care rămâne (coaja) după ce s-a scos miezul dintr-o jumătate de dovleac. Vezi definitia »

FÚNDĂ, funde, s. f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda. Vezi definitia »

ZI-MÚNCĂ s.f., (v. zi (1)) art. zíua-múncă, g.-d. art. zílei-múncă; pl. zíle-múncă Vezi definitia »