chici, chíciuri, s.n. (reg.) 1. coapsă, șold. 2. pădure din care se taie nuiele. 3. grind cu vegetație de sălcii și arini; vârf de ostrov; prag. Vezi definitia »

VORNICÍ, vornicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv.) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic. Vezi definitia »

CLENCI, clenciuri, s. n. (Pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcații tăiate parțial se pot agăța unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcațiile coarnelor cerbului. 3. Fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče. Vezi definitia »

odagáci s. m. – 1. Aloe (Croton eluteria). – 2. Săpunariță (Saponaria officinalis). – Var. odogaci, rar udagaci. Tc. öd agaci (Șeineanu, II, 276; Roesler 500; Lokotsch 1585). Vezi definitia »

gândăcí vb. IV (înv.) a lucra încet și tacticos; a (se) mocăi. Vezi definitia »