UMOÁRE s.f. 1. Lichid în care se scaldă celulele organismului. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; umoare vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. (Liv.) Dispoziție sufletească de moment. ♦ Dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. [Cf. lat. humor, fr. humeur, it. umore]. Vezi definitia »

EXCLAMÁRE, exclamări, s. f. Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. – V. exclama. Vezi definitia »

SEMĂNÁRE², semănări, s. f. (Înv.) Asemănare. – V. semăna². Vezi definitia »

CEDÁRE, cedări, s. f. Acțiunea de a ceda și rezultatul ei. – V. ceda. Vezi definitia »

NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Ne- + îndemânare. Vezi definitia »