VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar.) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. Vezi definitia »

cloț¹, clóțuri, s.n. (reg.) 1. trunchi de stejar tăiat în bucăți; bălvan, bulan, butuc, colchiș, coltiș, gros; boc, buștean. 2. cui de lemn sau de fier folosit la înnăditul tânjelilor. 3. zăvor. Vezi definitia »

SPAȚ, spațuri, s. n. Spațiu între sulul dinainte și spată la războiul de țesut. – Lat. spatium. Vezi definitia »

chipéț s.n. (reg.) măsură cu care se ia vama la moară; căuș. Vezi definitia »

pohérț, pohérțe, s.n. (reg.) fierul care unește inima carului cu osia anterioară; partea superioară a osiei anterioare a carului. Vezi definitia »