PREREVOLUȚIONÁR, -Ă adj. dinaintea unei revoluții. (< pre- + revoluționar) Vezi definitia »

TĂTÁR, -Ă, tătari, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa. ♦ Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. 2. Adj. Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tătară. – Din tc. tatar. Vezi definitia »

NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. Nume depreciativ dat de țărani orășenilor. – Nădrag + suf. -ar. Vezi definitia »

TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ◊ Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr crește cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găsește în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă]. Vezi definitia »

beldár, beldáre, s.n. (înv.) șal turcesc scump. Vezi definitia »