urdoáre (-óri), s. f. – Secreție depusă pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incertă. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca în calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdărie”. După Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Pușcariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horrĭdōrem, der. puțin convingător (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeași formă). Chiar după Pușcariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, puțin clar. Legătura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urduros, adj. (puchinos). Vezi definitia »

CONFRUNTÁRE, confruntări, s. f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare. – V. confrunta. Vezi definitia »

ALOCÁRE s.f. Acțiunea de a aloca. [Pl. -cări. / < aloca]. Vezi definitia »

DEFRAUDÁRE, defraudări, s. f. Acțiunea de a defrauda și rezultatul ei; delapidare, fraudă, fraudare, frustrare. [Pr.: -fra-u-] – V. defrauda. Vezi definitia »

MOCHETÁRE, mochetări, s. f. Acțiunea de a mocheta. – V. mocheta. Vezi definitia »