NIFOBLEPSÍE, nifoblepsii, s. f. (Med.) Orbire provocată de strălucirea zăpezii. – Din fr. niphoblepsie. Vezi definitia »

FITOCHIMÍE s. f. ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul proceselor chimice din plante; chimie vegetală. (< fr. phytochimie) Vezi definitia »

ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi]. Vezi definitia »

ACIANOPSÍE s. f. defect al vederii în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră. (< fr. acyanopsie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »