LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant). Vezi definitia »

ACTIVIZATÓR, -OÁRE, activizatori, -oare, adj. Care activizează. – Activiza + suf. -tor. Vezi definitia »

DECLANȘÓR s.n. Declanșator. [< fr. déclencheur]. Vezi definitia »

DATÓR, -OÁRE, datori, -oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ◊ Expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat fața de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. – Lat. debitorius (după da²). Vezi definitia »

LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminătór s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator. Vezi definitia »