Definita cuvantului spătărel
SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate, în timp de pace, și atribuții militare, în timp de război. – Spătar2 + suf. -el.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spătărel
SPINICÉL, spinicei, s. m. (Rar) Spinișor. – Din spin + suf. -ic-el. Vezi definitia »
RÁȘEL s. n. mașină rectilinie de tricotat. (< germ. Raschel/maschine/) Vezi definitia »
cándel s. n. – Zahăr cristalizat în prisme mari. Germ. Kandel(zucker), din arab. qandi; cf. it. candito, sp. cande. Răspîndit prin comerț (Borcea 180). Vezi definitia »
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Din bănuț + suf. -el. Vezi definitia »
CORTÉL3, corteluri, s. n. (Reg.) Gazdă, loc de rămas peste noapte. – din magh. kortély. Vezi definitia »