Definita cuvantului spârcui
SPÂRCUÍ, spârcuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia. ♦ Refl. A evacua fecalele în mici cantități (și des). [Prez. ind. și: spấrcui] – Spârc + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spârcui
várga-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. vérgii-ciobánului Vezi definitia »
brấnza-iépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấnzei-iépurelui Vezi definitia »
BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. - Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Bici + suf. -ui. Vezi definitia »
ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie. Vezi definitia »
TRENȚUÍ vb. IV. v. zdrențui. Vezi definitia »