BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-a-] – Fr. bivouaquer. Vezi definitia »

DECA- Element de compunere savantă cu semnificația „zece”, „de zece ori”, folosit mai ales la formarea unor termeni care denumesc măsuri. [Cf. fr. déca-, gr. deka – zece]. Vezi definitia »

rucá (-ále), s. f. – Cerere, petiție. Tc. (arab.) rüka (Candrea). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

basica de aer sau de gaz Vezi definitia »

DESCĂLICÁ vb. I v. descăleca. Vezi definitia »