Definita cuvantului spornic
SPÓRNIC, -Ă, spornici, -ce, adj. 1. Îmbelșugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care ține mult, care nu se consumă repede; economic. ♦ Fig. (Pop.) Vorbăreț. Spornic la vorbă. 2. Care are spor2 la treabă; harnic, vrednic. ♦ Care prilejuiește o acțiune cu spor2, care se face cu spor2; la care se lucrează cu spor2. – Din sl. sporĩnŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spornic
CÚBIC, -Ă I. adj. referitor la cub; în formă de cub. ♦ sistem ~ = sistem de cristalizare care prezintă câte patru axe de simetrie. II. s. f. (mat.) curbă de gradul al treilea. (< fr. cubique) Vezi definitia »
MIMODRAMÁTIC, -Ă adj. Care ține de mimodramă. [Cf. fr. mimodramatique]. Vezi definitia »
URANOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la uranografie. [< fr. uranographique]. Vezi definitia »
BOGOMÍLIC, -Ă, (‹ bogomilism) adj. Care aparține bogomilismului, privitor la bogomilism. ♦ Literatură b. = parte integrantă a literaturii apocrife, apărută o dată cu bogomilismul. S-a bucurat de o mare popularitate, în ciuda interzicerii ei de către Biserică, datorită subiectelor, ca și fanteziei poetice, accesibilității stilului și limbii. Vezi definitia »
ANTITETÁNIC, -Ă adj. Care combate sau previne tetanosul. [Cf. fr. antitétanique]. Vezi definitia »