AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită² (2). – După fr. amoureuse. Vezi definitia »

ANDROSTERÓNĂ s. f. Hormon sexual masculin care se prepară prin izolare din urină. – Fr. androstérone. Vezi definitia »

VARISTÉNȚĂ s. f. element semiconductor pe bază de carbură de siliciu, a cărui rezistență variază în raport cu tensiunea aplicată la borne. (< fr. varistance) Vezi definitia »

MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Înv.) 1. Haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Var. mantél, din it. mantello. Cf. rus. mantel. Vezi definitia »

buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren). Vezi definitia »