OBÓI, oboaie, s. n. Instrument muzical de suflat în formă de tub, cu ancie dublă, construit din lemn special, cu găuri și cu clape, folosit mai ales în orchestră. – Din it. oboe, germ. Oboe. Vezi definitia »

pripói², pripoáie, s.n. (înv.) metal care servește la lipit sau la sudat. Vezi definitia »

morói (morói), s. m. – Vampir, fantomă în care se încarnează copilul mort nebotezat. Sl. mora „vrăjitoare”, cf. sb., cr., slov., pol. mora „coșmar”, alb. morë, ngr. μόρα (Cihac, II, 203; Pascu, Arch. Rom., VII, 563), bg. marok (Conev 106). Der. din ngr. μωρόν „copil” (Bogrea, Dacor., I, 265) ni se pare mai puțin convingătoare. – Der. moroaie, s. f. (fantomă, spiriduș, duh rău). Vezi definitia »

BOI², boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy. Vezi definitia »

chițói s.n. (reg.) colț, petec mic, triunghi mic (rămas de arat sau de secerat). Vezi definitia »