saigíu, saigíi, s.m. (înv.) 1. slujbaș al Porții otomane care strângea în Țările Române darea plătită în oi; slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. 2. (în forma: saegiu) furnizor de vite din Țările Române pentru măcelăria împărătească din Constantinopol. 3. persoană care îndeplinea diverse funcții la grajdurile domnești; comis, grăjdar. 4. (la pl.; reg.) flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei sfântului Dumitru, merg din casă în casă jucând și cântând, în virtutea unei datini. Vezi definitia »

ADÁGIU s.n. Maximă, sentință, aforism. [Pron. -giu. / < lat. adagium, cf. fr. adage, it. adaggio]. Vezi definitia »

pripuríu, pripuríe, adj. (reg.) priporos, prăpăstios, povârnit. Vezi definitia »

ELIMINATÓRIU, -IE adj. Care elimină, care atrage eliminarea. ♦ (Despre probele unui concurs) Care elimină pe concurenții care nu le trec, nu le îndeplinesc. [Pron. -riu. / cf. fr. éliminatoire]. Vezi definitia »

PERIHÉLIU s. n. punctul cel mai apropiat de Soare de pe orbita unui corp ceresc. (< fr. périhélie, lat. perihelium) Vezi definitia »