Definita cuvantului stare
STÁRE, stări, s. f. 1. Situație în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziție a corpului; postură. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. Spec. Situație a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condițiile exterioare etc. și definită prin anumite mărimi sau parametri. 2. Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziție în care se află cineva. 3. Situație materială (bună); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, înstărit. 4. (Înv.) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. – V. sta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stare
ÎNTREVEDÉRE, întrevederi, s. f. Întâlnire între două sau mai multe persoane în scopul de a discuta chestiuni de interes comun. – Între1- + vedere (după fr. entrevue). Vezi definitia »
înviermănoșáre s.f. (pop.) transformare într-o masă cu viermi; stricare, alterare. Vezi definitia »
SONDÁRE s.f. Acțiunea de a sonda și rezultatul ei; sondaj; (fig.) cercetare, investigație. [< sonda]. Vezi definitia »
DICTÁRE s.f. Acțiunea de a dicta (1) și rezultatul ei. ♦ Lucrare școlară constând în reproducerea în scris a unui text dictat. [< dicta]. Vezi definitia »
OMOLOGÁRE s.f. Acțiunea de a omologa și rezultatul ei. [Pl. -gări. / < omologa]. Vezi definitia »