dumeț, -eață, dumeți, -ețe, s. m., s. f. (adol.) persoană care dă o dumă. Vezi definitia »

prănicúț, prănicúțuri, s.n. (reg.) pranic (v.) mai mic. Vezi definitia »

túlăț, túlăți, s.m. (reg.) bucșă la roată. Vezi definitia »

PODÉȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); poduleț, podișcă (1), poduț², podiș (2), podișor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă (1). – Pod + suf. -eț. Vezi definitia »

pastrahólț, pastrahólți, s.m. (reg.) fiecare dintre lemnele pe care se sprijină podeaua sau temelia casei. Vezi definitia »