Definita cuvantului stârci
STÂRCÍ, stârcésc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stârci
scobáci1, scobáci, s.m. (reg.) scobar, scobai, poduț (pește de râu). Vezi definitia »
bernevíci s. m. pl. – Pantaloni tipici, din postav alb, ițari. Var. berneveci, bernavici, birneveci, etc. Mr. pănăvrachi, binivreți, megl. briniveți. Bg., sb. benevreci (Cihac, II, 12; cf. alb. brendevek). Totuși, după Berneker 49 cuvîntul nu este de origine sl. Vezi definitia »
ZBÂRCÍ1, zbârcésc, vb. IV. ~ 2. Tranz. A face să tremure (o suprafață netedă, oglinda apei, etc.). (din zbâr prin încrucișare cu bg. bărčă = a încreți [deriv. directă din bg. e dificilă d.p.d.v. fonetic]) Vezi definitia »
dibáci (dibáce), adj. – 1. Iscusit, îndemînatic. – 2. (Arg.) Frumos, fain. – Var. (Mold.) ghibaci. Sb. gibak „flexibil”, din sl. gybati „a încovoia” (Cihac, II, 119; Tiktin; Byck-Graur, BL, I, 24), cu finala alterată prin analogie cu pl. Și consoana inițială a fost alterată, prin hiperurbanism, considerîndu-se probabil var. ghibaci ca fiind pronunțare mold. – Der. dibăci (var. ghibăci), vb. (a afla; a nimeri; Arg., a pune mîna pe, a-și însuși); dibăcie, s. f. (dexteritate, iscusință, pricepere); nedibaci, adj. (lipsit de dibăcie). Cf. dibui (după Tiktin și Scriban, dibui, a influențat probabil formal pe dibaci). Vezi definitia »
pungáci1, pungáci, s.m. (reg.) hoț. Vezi definitia »