BERBÉR, -Ă s. m. f. (pl.) grup de populații din nordul Africii, urmașe ale vechilor libieni. ◊ (s. f.) limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită de berberi. (< fr. berbère) Vezi definitia »

scăiér s.n. și m. (reg.) 1. (s.n.; în forma: scăiar) loc cu scaieți. 2. (s.m.) sticlete. Vezi definitia »

FÉDER s. n. parte ieșită în afară, în lungul marginii unei scânduri sau a unei plăci, care intră în nutul corespunzător. (< germ. Feder) Vezi definitia »

LEVRIÉR s. m. câine de vânătoare cu pântecele supt și picioare înalte și puternice, rapid, specializat în vânarea iepurelui. (< fr. lévrier) Vezi definitia »

TELETIPSÉTER s.n. (Poligr.) Instalație pentru culegerea mecanică telecomandată a aceluiași text la mai multe mașini și în tipografii diferite. [< fr. télétypsetter]. Vezi definitia »