oáră (óri), s. f. – 1. (Înv., rar) Oră, ceas. – 2. Dată. – Mr., megl. oară. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Pușcariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. herë (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-și veni în ori (Bucov., Trans., Banat, a-și veni în fire) pare să aibă la bază același cuvînt. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (înv., o dată; cînd), cu a- adverbial, cf. alb. aherë. Vezi definitia »

AORTOSTENÓZĂ s. f. îngustare patologică a pereților aortei. (< fr. aortosténose) Vezi definitia »

MAIMUȚÍCĂ, maimuțici, s. f. Diminutiv al lui maimuță. Vezi definitia »

CẤȘIȚĂ, câșițe, s. f. Insectă dipteră ale cărei larve se dezvoltă în brânză alterată (Piophila casei); larva acestei insecte. – Et. nec. Vezi definitia »

SPÚTĂ s. f. expectorație. (< lat. sputum, it. sputo) Vezi definitia »