ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios, [Pr.: -mi-ás-] – Din encomion. Vezi definitia »

PUTÉRNIC, -Ă, puternici, -ce, adj. 1. (Despre ființe; p. ext. despre părți ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros. ♦ (Despre obiecte) Rezistent, solid, tare. ♦ (Despre părți ale feței oamenilor) Pronunțat, proeminent, accentuat. 2. (Despre mașini, unelte) Care posedă o forță mecanică sau motrice ridicată; care acționează cu putere și cu efect, care dezvoltă o energie mare. 3. (Despre voce, sunete) Tare, intens. ♦ (Despre lumină sau surse de lumină) Viu, intens. ♦ (Despre senzații, sentimente) Adânc, profund, pătrunzător. ♦ (Despre ape curgătoare) Cu debit sporit și cu rapiditate mare. ♦ (Despre substanțe chimice, medicamente etc.) Care are un efect imediat și vizibil. 4. Care are influență, autoritate; care deține putere; însemnat prin situația sau prin rolul său. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care ocupă un loc de frunte, care deține o poziție influentă în societate. 5. Înzestrat cu o mare forță (organizatorică, politică, economică etc.); capabil de acțiuni de mare amploare. 6. Fig. Important prin conținutul său; p. ext. temeinic. Argument puternic. – Putere + suf. -nic. Vezi definitia »

PENTASILÁBIC, -Ă adj. (despre cuvinte) format din cinci silabe. (< fr. pentasyllabique) Vezi definitia »

STRẤJNIC, -Ă, strâjnici, -ce, s. m. și f. (Înv. și reg.) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. – Slav (v. sl. strižĩnikŭ). Vezi definitia »

HERCÍNIC, -Ă adj. (Geol.) Care aparține unor formații orogenetice din paleogenul târziu. ◊ Catenă hercinică = lanț de munți formați în carbonifer, întinzându-se din Asia Centrală și traversând Europa. [Cf. fr. hercynien]. Vezi definitia »