spic (-ce), s. n. – 1. Inflorescență a plantelor graminee. – 2. Vîrf, pisc, parte înaltă. – Mr. schic, megl. spic. Lat. spῑcum (Pușcariu 1617; REW 8148), cf. it. spigo, prov. espic, fr. épi, sp. espiga. – Der. spicui, vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, s. m. (persoană care spicuiește); înspica, vb. refl. (a da în spic; a crește plantele; a-i da mustața; a i se face părul măciucă). Vezi definitia »

POLARIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la polarimetrie. [< fr. polarimétrique]. Vezi definitia »

HANDBALÍSTIC, -Ă, handbalistici, -ce, adj. Care se referă la handbal, care aparține handbalului. – Handbal + suf. -istic. Vezi definitia »

scripturístic, scripturístică, adj. (înv.) 1. care este redat prin scriere; scriptic. 2. (despre probe, examen) scris. Vezi definitia »

CORTIC- v. cortico-. Vezi definitia »