BRAUNÍT s. n. oxid natural de mangan, opac, negru, cu luciu semimetalic. (< fr. braunite) Vezi definitia »

SEMÍT, -Ă I. s. m. f. (pl.) popoare din sud-vestul Asiei și nord-estul Africii care vorbesc limbi apropiate (arabii, evreii etc.); (sg.) persoană aparținând unuia din aceste popoare; II. adj. semitic. (< fr. sémite) Vezi definitia »

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi. Vezi definitia »

fortuit Vezi definitia »

ÎNĂLBÍT², -Ă, înălbiți, -te, adj. Albit². [Var.: (reg.) nălbít, -ă adj.] – V. înălbi. Vezi definitia »