ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis. Vezi definitia »

POETIZÁNT, -Ă, poetizanți, -te, adj. (Rar) Care are trăsături poetice; care poetizează. [Pr.: po-e-] – Poetiza + suf. -ant. Vezi definitia »

CONDOLÉNT, -Ă adj. De condoleanțe. [Cf. it. condolente]. Vezi definitia »

COMUNICÁNT¹, comunicante, adj. n. (Fiz.; în sintagma) Vase comunicante = sistem de tuburi sau de vase care comunică între ele, astfel încât un lichid turnat într-unul dintre tuburi trece și în celelalte, ridicându-se în toate la același nivel. – Din fr. communicant. Vezi definitia »

TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant. Vezi definitia »