AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -ce, adj. Care servește sau se referă la agitație (3). – Agitator + suf. -ic (după rus. agitatorskii, germ. agitatorisch). Vezi definitia »

úric (-ce), s. n. – 1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. – 2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. – 3. Document, hrisov. – Mag. örök (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). Der. din sl. urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă. Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der. uricar, s. m. (logofăt, pisar). Vezi definitia »

jic, s.m. (reg.; în expr.) Jic de om = om tinerel și voinic. Vezi definitia »

BIOMATEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la biomatematică. II. s. f. domeniu bazat pe aplicarea principiilor matematicii în biologie. (< fr. biomathématique, engl. biomatematics) Vezi definitia »

TERMOELÉCTRIC, -Ă, termoelectrici, -ce, adj. De termoelectricitate, privitor la termoelectricitate. ◊ Centrală termoelectrică = centrală electrică în care se folosesc generatoare electrice antrenate de turbine cu aburi sau cu gaz. – Din fr. thermo-électrique. Vezi definitia »