PRISĂCĂRÍE s. f. Ocupația prisăcarului; albinărit, prisăcărit, stupărit; apicultură. – Prisăcar + suf. -ie. Vezi definitia »

PNEUMONÍE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și manifestată prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊ Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie. Vezi definitia »

CENESTOPATÍE (‹ fr.) s. f. Tulburare a cenesteziei, constînd în trăirea unor impresii penibile privind starea organică generală sau parțială (senzație de jenă și de rea funcționare organică, senzații de furnicături, arsuri etc.) care au mai puțin o semnificație obiectivă, cît una subiectivă, ele fiind exprimate ca simptome ale unei presupuse maladii. Vezi definitia »

CONTÓRSIE s.f. v. contorsiune. Vezi definitia »

COPROSTAZÍE s. f. Constipație provocată de neexpulzarea (timp îndelungat) a materiilor fecale din intestine; coprostază. – Din fr. coprostasie. Vezi definitia »