CILÍNDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s. m. (5) cilindre, s. n. 1. S. m. Suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăși, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă și fixă. 2. S. m. Corp geometric mărginit de un cilindru (1) și de două plane paralele. 3. S. m. Piesă cilindrică componentă a unor mașini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de mașină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (În sintagma) Cilindru central = partea centrală a rădăcinilor și tulpinilor plantelor vasculare. 5. (Înv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus. Vezi definitia »

GALACTOMÉTRU s.n. Lactometru. [Cf. fr. galactomètre]. Vezi definitia »

TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre. Vezi definitia »

CORIÁNDRU s.m. (Bot.) Plantă din regiunea mediteraneană, cu flori mici, de culoare albă sau roz, grupate în umbele compuse. [Pron. -ri-an-. / < fr. coriandre, cf. gr. koriandron]. Vezi definitia »

POETÁSTRU s.m. (Depr.) Poet lipsit de talent; poetard. [< fr. poétastre, it. poetastro]. Vezi definitia »