MEZOTÉLIU s. n. endoteliu al marilor cavități seroase, din mezoderm. (< fr. mésothélium) Vezi definitia »

CIBÓRIU s.n. Baldachin susținut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creștine. ♦ Vas, având forma unei cupe din fruct de nufăr, care servește în bisericile catolice pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă. [Pron. -riu, pl. -rii, var. ciborium. / < lat., fr. ciborium]. Vezi definitia »

BIMILÉNIU s.n. Perioadă, interval de două mii de ani. [Pron. -niu. / < bi- + mileniu]. Vezi definitia »

șamdangíu, șamdangíi, s.m. (înv.) slujitor care avea grijă de lumânările curții domnești. Vezi definitia »

țuicangiu, țuicangii s. m. băutor de țuică (în special de băuturi alcoolice tari), bețiv. Vezi definitia »