fideá s. f. – Pastă făinoasă, tăiței. Ngr. φιδές, care pare der. din gr. ὄφις, ngr. ὀφίδιον „șarpe” (Flechia, Arch. glott. it., II, 345; Cihac, II, 660; REW 3306; DAR; Gáldi 189); pentru semantism, cf. it. vermicelli. Din gr. derivă și alb. fidhi (după Meyer 100, din it.), it. fedellini (după Schiaffini, Arch. Rom., VIII, 294 și Prati 421, cf. REW 3306, de la *fillèli ‹ filo), genov. fide, sp. fideos (după Corominas, II, 515, din sp. fidear „a crește”, și acesta din arab. fâd). Vezi definitia »

óptâșpelea (= optsprezecelea) num. ord. (f. optâșpea) Vezi definitia »

obinzeá (-éle), s. f. – (Trans.) Cusătură decorativă pe gulerul cămășilor țărănești. – Var. obi(e)nz(e)ală. Sb. obveza „legătură”, cf. sb. vez „brodat”, veza „ligă; aliaj”, obzevati „a lega”. Var. este reconstituită după pl. Vezi definitia »

a avea pe cineva în buzunar expr. a avea un avantaj (asupra cuiva); a fi superior (cuiva) Vezi definitia »

BONA DEA (în mitologia romană), divinitate a fecundității, protectoare a femeilor, asociată cultului zeului Faunus. Probabil, similară Cibelei în mitologia greacă. Vezi definitia »