PERSISTÉNT, -Ă adj. durabil; trainic; stăruitor. ◊ (despre frunze) care nu cade iarna. (după fr. persistant) Vezi definitia »

FLAGRÁNT, -Ă adj. Evident, izbitor, incontestabil. ◊ Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. [< fr. flagrant]. Vezi definitia »

DEFERLÁNT, -Ă, deferlánți, -te, adj., s.m. (Val) Care rezultă din deferlare. (din fr. déferlant) Vezi definitia »

ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant]. Vezi definitia »

CONCOMITÉNT, -Ă adj. Care se produce în același timp (cu altceva); simultan. // adv. În același timp. [< fr. concomitant, cf. lat. concomitans]. Vezi definitia »